Un vers mă trezește

alt vers m-adoarme

pierdut ca un pește

în patul cărei arme

Costel Zăgan

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară

te-aruncă-n-ntuneric la-nceput

și când începe sufletul să doară

se mișcă muntele dac-ai crezut

COSTEL ZĂGAN

 

Scârție munții în zare

apele se-aud în cer

verdele unde dispare

de veșnicie să sper

COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL STIMABILE

Muzica trece prin vene

muzica este carnea ta

hai iubito nu te teme

depărtarea-o-ncerca

Costel Zăgan

 

 Poezia mă desparte-n silabe

în zile negre și-n nopți albe

în zile iubito numai de ură

și-n nopți de dragoste pură

Costel Zăgan

 Apleacă-te să te-nțeleg

ridică-te să nu dispar

nimicul ca să fie-ntreg

sevește micii mai mari

Costel Zăgan

 Poezia iubito ești tu

trup și suflet deodată

având pe da și pe nu

de la femeie la fată

Costel Zăgan