Ia gunoiul neamule

ia gunoiul lumii

pune-ți hamul hamule

și dă-te ciumii

COSTEL ZĂGAN

 

 Te-ai umplut cu primăvară

dragoste și-acum încotro

Dumnezeu și îngerii-s afară

însă toată lumea-i mișto

COSTEL ZĂGAN

De câte ori poate să moară un om

de câte ori să-mi iert animalele

luna s-a spânzurat iar de-un pom

dar eu voi plăti toate angaralele

COSTEL ZĂGAN

 

Un crin alb parcă întreabă

alt crin negru nu răspunde

de-am găsit stele în iarbă

de ce Prutul n-are unde

Costel Zăgan

 

 Un vers mă trezește

alt vers m-adoarme

pierdut ca un pește

în patul cărei arme

Costel Zăgan

***

 Și libertatea-i ca eclipsa solară

te-aruncă-n-ntuneric la-nceput

și când începe sufletul să doară

se mișcă muntele dac-ai crezut

COSTEL ZĂGAN

 

Scârție munții în zare

apele se-aud în cer

verdele unde dispare

de veșnicie să sper

COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL STIMABILE