Poezia mă desparte-n silabe și nori (Costel Zăgan)
Ia gunoiul neamule
ia gunoiul lumii
pune-ți hamul hamule
și dă-te ciumii
COSTEL ZĂGAN
Te-ai umplut cu primăvară
dragoste și-acum încotro
Dumnezeu și îngerii-s afară
însă toată lumea-i mișto
De câte ori poate să moară un om
de câte ori să-mi iert animalele
luna s-a spânzurat iar de-un pom
dar eu voi plăti toate angaralele
Ia gunoiul neamule ia gunoiul lumii pune-ți hamul hamule și dă-te ciumii COSTEL ZĂGAN