Poezia mă desparte-n silabe și nori (Costel Zăgan)
Scârție munții în zare
apele se-aud în cer
verdele unde dispare
de veșnicie să sper
COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL STIMABILE
Te-ai umplut cu primăvară dragoste și-acum încotro Dumnezeu și îngerii-s afară însă toată lumea-i mișto COSTEL ZĂGAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu