***
Invit toamna în fotoliu
și cum toamna e o Doamnă
și-aruncă al ei lințoliu
dincolo Doamne de toamnă
Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule
Scârție munții în zare apele se-aud în cer verdele unde dispare de veșnicie să sper COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL STIMABILE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu