***
Invit toamna în fotoliu
și cum toamna e o Doamnă
și-aruncă al ei lințoliu
dincolo Doamne de toamnă
Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un vers mă trezește alt vers m-adoarme pierdut ca un pește în patul cărei arme Costel Zăgan
-
Scârție munții în zare apele se-aud în cer verdele unde dispare de veșnicie să sper COSTEL ZĂGAN, IA CATRENUL STIMABILE -
În cătarea unei frunze Doamne parcă-s eu câte taine nepătrunse duc spre Dumnezeu Costel Zăgan
-
Și libertatea-i ca eclipsa solară te-aruncă-n-ntuneric la-nceput și când începe sufletul să doară se mișcă muntele dac-ai crezut COSTEL ZĂG...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu